Cambodgia IX
Va intrebati cum arata o ambulanta in acest sat plutitor? Pe langa noi a trecut una…
“Homestay”- puteai, daca iti doreai, sa te cazezi acolo si sa locuieste pentru o perioada de timp alaturi de o familie de pescari.
Mai sus – o biserica, iar mai jos – o benzinarie:
Mai sus – o casa care sta sa se scufunde si mai jos - proprietarul care incearca sa o repare:
Mai sus – un copil se pregateste de culcare, iar mai jos – altul isi face temele pentru a doua zi:
Mai sus – o fetita ne trimite bezele, iar mai jos - altele doua ne intampina dansand:
Orice casa are un caine de paza. Sau macar o pisica:
Ne-a luat cateva secunde sa ne dam seama ce se intampla de fapt in barcuta care trecea repede pe langa noi. Mai intai am vazut o femeie cu o perfuzie ridicata in mana, mai apoi copilul intins pe spate sub supravegherea parintelui. Si atunci am inteles: asa arata o ambulanta in drum spre un spital…plutitor:
Va urma…
There are 32 Comments to "Cambodgia IX"
Nu imi pot imagina cum este sa traiesti fara sa simti pamantul sub picioarele tale, mereu o senzatie de instabilitate si de clatinare…treaba cu ambulanta e foarte impresionanta!
Cat de neobisnuit pare… Uimitoare pozele, sugestive.
E uimitor câtă sărăcie este în unele locuri din lumea aceasta.
Este trist și în același timp un reminder că trebuie să prețuim ceea ce avem fiecare din noi.
Un oras sarac, dpdv. financiar, fara utilitati si mereu cu grija zilei de maine. Dar par si cred ca sunt mai fericiti. Au un trai banal, dar sunt feriti de haosul ce ne inconjoara pe noi in fiecare zi. Pozele sunt triste, dar in ele am gasit si bucurie. Fetitele care dansau, copilul care isi facea temele, pe jos, fara birou, fara scaun, fara televizor si altele, Sunt un exemplu pentru ca ne demonstreaza ca se poate trai si altfel decat asa cum o stim. Iar vaicarelile noastre cotidiene sunt niste nimicuri. Foarte frumoase fotografiile, Dana. Experiente de neuitat si de amintit.
Adevarat zici…noi ne plangem ca nu ne permitem nush ce haine, pantofi, vacante, ca nu stiu cine are o casa mai frumoasa ca a noastra sau o masina mai tare….dar stilul de viata al acestor oameni este o adevarata drama numai ca ei nici nu isi dau seama de asa ceva, cu toate astea ei traiesc mai fericiti, mai linistiti ca noi… si da se poate
Superbe poze ai facut Dana
. Dana acolo unde ai fost tu numai spitale plutitoare exista?
Exista o biserica, o scoala, o benzinarie, un spital…sau probabil un fel de clinica locala, iar pentru urgente mai mult ca sigur trebuie sa iei barca si sa mergi pana la mal si de acolo inca vreo 40km pana in Pursat, orasul in care noi am dormit.
Sincer, cand am vazut aceste poze, mi s-a facut un gol in stomac si mi-am zis ca daca as fi avut o asemenea vacanta, sigur as fi venit deprimata din cauza acestor locuri . Mare curaj ai avut, Dana!!!
Am primit atatea zambete si priviri frumoase, incat nu aveai cum sa te intristezi. Chiar ma gandeam, cat timp eram in vapor, ca daca dintr-un motiv oarecare ar trebui sa fiu obligata sa traiesc intr-una din acele case pentru o perioada mai lunga de timp, m-as deprima instantaneu. As sta sigur prima saptamana trista, poate si a doua, dar in a treia cred ca s-ar produce o schimbare anume, pe interior, si m-as bucura ca fetitele respective daca Radu s-ar intoarce din larg cu barca plina de pesti proaspeti…
Cred ca noua ne-ar fi un pic mai greu sa ne obisnuim, adica ar trebui sa renuntam la unele tabieturi, mie cel mai greu cred ca mi s-ar parea partea cu igiena. Pentru mine este un intreg ritual cand ma spal pe cap, daca nu am grija ma trezesc cu o maturica
). Dar cei care s-au nascut acolo cred ca sunt fericiti cu traiul lor. Intr-adevar, nu e bine nici cand apar probleme de sanatate mai grave, daca zici ca trebuie sa parcurga atata drum pe apa si pe uscat si nu cred ca au cu totii cu ce sa se deplaseze, mai ales daca sunt si urgente, dar in rest cred ca le este bine pentru simplul fapt ca nu ii deranjeaza nimeni si cu toate astea, chiar daca nu traiesc dupa atatea reguli si ei sunt oameni ca si noi, sunt modesti, respectuosi, primitori, binevoitori.
adaug: mai sinceri si mai cinstiti decat multi altii. cel putin eu asta vad
Fericirea de a avea totul cand nu ai nimic! b
a eu ma uit asa cumva cu invidie! Eu am aproape tot ce-mi doresc si tot mai vreau mai multe pe cand acei oameni nu au nimic si nici nu par a vrea! Sau ma rog chiar daca vreau se bucura sincer in fiecare zi! Dincolo de saracie e modul in care relationeaza cu natura!
Foarte frumos blogul.Imi place ca esti activa si scrii si lucruri interesante.Insa eu am o intrebare: cand pleci in vacanta in strainatate, unde il lasi pe Yorick?Te intreb pentru ca si pe mine ma trece gandul sa-mi iau un caine.Dar nu stiu unde sa-l las cand plec in afara.Nici nu vreau sa sufere cat sunt plecata.
Te felicit pentru acest blog si astept sa-mi raspunzi.
Se muta mama la mine si sta cu el. Multumesc pentru felicitari
Minunate imagini din nou! Cata armonie, oarecare resemnare reflecta pozele tale. Tare imi place povestea Cambodgia de pe blogul tau:.)
Chiar, cine face pozele in vacante?:)
Mai mult eu
asta e motivul principal pentru care nu as putea sa merg in astfel de vacante….nu as putea sa ma simt bine cand as vedea atata saracie imprejur! oricum totusi cred k trebuie la un moment in viata sa dai piept si cu asa ceva, te mai trezesti
http://idareyoutobefashion.blogspot.ro/
Graitoare imagini, dar care e scopul satului plutitor?
Integ, un magazin plutitor, o benzinarie, sa zicem, dar sat
Pai e o comunitate mare de pescari. Iar casele lor trebuie sa fie plutitoare pentru ca nivelul apei creste foarte mult in sezonul ploios.
Superbe imagini, felicitarile mele !
cata saracie…
defineste saracia …
foarte frumoase pozele, dar cam saraca lumea pe acolo.
nu stiu cati si-ar permite modelele de genti de pe blogul meu http://www.geanta.org.
cred totusi ca e o lume si o cultura interesanta, ca de altfel mai toata asia. as incerca totusi india sau partea din china care nu a fost atinsa atat de mult de poleiala occidentala.
ce frumos e… n-as vrea sa traiesc acolo dar ca experienta da. uimitor. probabil ca si la noi in Delta e cam asa, nici in delta n-am fost.cu cat sunt oamenii mai simpli sunt mai calzi si mai frumosi.
Superbe poze.
Foarte frumoase pozele, cred ca a fost o adevarata experienta sa fii acolo. Impresionant!
http://www.thestunninglook.com/
Nu e vorba neaparat de saracie, cred ca e vorba de adaptabilitate, si cum fiecare isi croieste existenta dupa necesitate si posibilitate! Gasesti printre ei oameni poate mai fericiti si mai multumiti decat noi!
O adevarata drama, din pacate!
Atât de tare m-au impresionat aceste poze, doamne, noi avem totul dar nu ştim să preţuim, m-au minunat zâmbetele sincere a acestor oameni, feţele cu atâta lumină în ele. Atâta sărăcie, dar atâta caldură pe chipul lor…
@sveta
comentariul meu daca oamenii de acolo pot cumpara gentile de pe blogul meu era o gluma. poate nu cea mai reusita, poate trebuia sa pun ghilimele ca sa te prinzi, dar daca am ofensat pe cineva imi cer scuze. treaba cu “fato” te rog sa o pastrezi pentru tine. multumesc!
Cat de sigura ti s-a parut tara? Ati avut parte de ceva experiente neplacute?
Impresionant!